DETERIORAREA STRATULUI DE  OZONULUI

INDEX

     Aşa numitul "strat de ozon" este localizat īn atmosferă, īn stratul cuprins īntre 10 şi 15 Km deasupra Pămāntului.

     Acesta cuprinde aproximativ 90 % din īntreaga cantitate de ozon atmosferic şi are o grosime de cāţiva milimetri. Restul este reprezentat de ozonul troposferic situat īn atmosfera inferioară (troposfera).

     Īn condiţii obişnuite, ozonul atmosferic se formează ca rezultat al echilibrului fotochimic dintre oxigenul molecular şi oxigenul atomic sub influenţa radiaţiei solare.

    Īn fiecare an, din septembrie pānă la mijlocul lui octombrie (primăvara emisferei sudice) apare o "gaură" īn stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Ea se extinde pe o suprafaţă de mărime similară cu suprafaţa SUA. īntr-o măsură mai mică, stratul de ozon se subţiază şi la latitudini medii.

   Stratul de ozon absoarbe eficient cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete solare. Aceste radiaţii sunt dăunătoare organismelor. Deci, stratul de ozon protejează viaţa pe Pămānt.

   Din 1969, stratul de ozon s-a diminuat īn medie cu 3 %, dar cu mari diferenţe latitudinale şi sezonale. īn ultimul deceniu, deasupra Europei, la latitudine medie, diminuarea stratului de ozon a fost de aproximativ 6 - 7 %.

    Din 1987, stratul de ozon de deasupra Antarcticii s-a subţiat cu mai mult de jumătate. Acesta reprezintă cazul extrem de diminuare a stratului de ozon.

    Diminuarea este mai evidentă iarna şi primăvara timpuriu. īn aceste perioade cantitatea de radiaţii ultraviolete solare este relativ mică.

īn Romānia, reducerea medie a stratului de ozon din 1980 pānă īn prezent este de circa 7,7 %, fiind mai mare iarna (8 %) şi mai mică vara (6,9 %).

   Pānă īn 2050, deasupra regiunilor foarte poluate din SUA, Europa şi Asia, stratul de ozon poate descreşte cu 10 pānă la 25 %.

   Mai mult decāt oricare alt factor, clorofluorocarbonii (freonii) sunt responsabili de reducerea stratului de ozon.

   Aceştia sunt aproape īn exclusivitate produse industriale artificiale, sintetizate pentru prima dată īn anii 1930.

Clorofluorocarbonii sunt folosiţi ca propulsor īn aerosoli, ca agent de răcire īn sistemele de refrigerare şi de aer condiţionat, ca agent de expandare īn confecţionarea materialelor de izolare şi de īmpachetare şi ca agent de curăţire.

    Freonii intră īn atmosferă progresiv şi sunt greu descompuşi sau distruşi. După unele estimări, aproximativ 95 % din cantitatea de freoni eliberată īntre 1955 şi 1990 sunt īncă activi pānă īn stratosfera.

   Cānd o moleculă de freon absoarbe razele ultraviolete, ea eliberează un atom de clor. Acesta poate reacţiona cu ozonul formānd o moleculă de 02  şi o moleculă de monoxid de clor. Cānd o moleculă de monoxid de clor reacţionează cu un atom liber de 02 se eliberează un nou atom de clor care poate ataca o altă moleculă de ozon. Fiecare moleculă de clor eliberată īn reacţie poate distruge pānă la 10.000 de molecule de ozon.

    Fenomenul de diminuare a stratului de ozon prin acţiunea clorofluorocarbonilor poate fi exacerbat ca urmare a creşterii, īn anumite regiuni, a concentraţiei particulelor solide din stratosfera. Ca urmare a erupţiilor vulcanice majore nivelul aerosolilor īn atmosferă poate creşte pentru o perioadă scurtă de timp cu unul pānă la două ordine de mărime, conducānd la accelerarea reacţiilor heterogene care facilitează distrugerea ozonului stratosferic sub acţiunea freonului.

    De asemenea, emisiile directe de oxizi de azot (NOx īn stratosfera, ca urmare a dezvoltării aviaţiei, contribuie la diminuarea stratului de ozon.

     S-a demonstrat că o serie de reacţii importante implicate īn distrugerea ozonului stratosferic sunt stimulate mult de prezenţa particulelor solide de tipul cristalelor de gheaţă prezente īn norii stratosferei polare sau de picături lichide mici de tipul particulelor din aerosolii sulfataţi care au fost observate īn stratosfera inferioară.

    Ca rezultat al reacţiilor heterogene care se desfăşoară la suprafaţa acestor particule, formele nereactive, mult mai abundente, ale moleculelor de clor, sunt convertite la forme reactive.

     Rata extremă de pierdere a ozonului deasupra Antarcticii se datorează condiţiilor favorabile din mediu extern. Acestea menţin un nivel ridicat al concentraţiei clorurilor active pe un interval de timp suficient de lung şi la temperatura necesară (scăzută) pentru a se realiza distrugerea catalitică a ozonului stratosferic.

     Tendinţa de reducere continuă a stratului de ozon stratosferic şi posibila apariţie a unei "găuri" Arctice, poate avea consecinţe deosebit de grave asupra populaţiei umane, afectānd sănătatea acesteia dar şi calitatea sursei de hrană (plante, animale).

     Cu fiecare reducere a stratului de ozon, o cantitate mai mare de radiaţii ultraviolete ajung pe suprafaţa Pămāntului. Consecinţele sunt multiple şi grave. Cancerul de piele creşte dramatic şi acest lucru este aproape cu certitudine din cauza creşterii cantităţii de radiaţii ultraviolete. Cataracta şi alte afecţiuni oculare pot deveni mai frecvente. Se pare că radiaţiile ultraviolete pot scădea imunitatea făcānd indivizii mai vulnerabili la infecţiile virale şi la parazitoze.

     Reducerea stratului de ozon poate influenţa negativ populaţiile fitoplanctonice din ecosistemele acvatice. Acestea reprezintă baza lanţurilor trofice din ecosistemele acvatice şi un factor important pentru menţinerea compoziţiei atmosferei. La nivel global, aceşti fotosintetizatori consumă C02 din apele de suprafaţă şi elimină 02, contribuind la reducerea efectului de seră.